Evaluarea unui fost ofițer naval român aduce în prim-plan problema logistică din spatele misiunii prelungite a portavionului USS Abraham Lincoln. Alexandru Hudisteanu, expert în securitate maritimă, spune că dificultățile raportate la bord ilustrează povara aprovizionării unei forțe navale desfășurate la mare distanță. Nava americană operează în apropierea Iranului, într-un conflict care durează de aproape șase luni, iar relatările despre lipsuri, probleme de întreținere și presiunea asupra echipajului au declanșat o dispută politică la Washington privind pregătirea US Navy.
- USS Abraham Lincoln este desfășurat din noiembrie 2025 și a stabilit un record naval pentru cea mai lungă perioadă fără escală într-un port.
- Atacurile iraniene au avariat grav baza navală din Bahrain, iar aprovizionarea a fost mutată în Diego Garcia.
- USS George Washington se îndreaptă din Pacificul de Vest spre Orientul Mijlociu pentru a înlocui portavionul.
- Pentagonul și Casa Albă contestă descrierea situației de la bord drept una disperată.
Un expert român pune accentul pe povara aprovizionării
Hudisteanu a rezumat dificultatea printr-o maximă folosită în mediul militar: „Amatorii vorbesc despre strategie, iar profesioniștii vorbesc despre logistică”. În opinia sa, portavioanele permit Statelor Unite să proiecteze putere la nivel global, dar vin cu o nevoie permanentă de combustibil, hrană, muniții, piese și mentenanță.
Un grup de luptă organizat în jurul unui asemenea portavion include, de regulă, un crucișător, între patru și șase distrugătoare, 75 de aeronave și aproximativ 7.500 de marinari și pușcași marini. În mod normal, rețeaua americană de baze este concepută astfel încât navele să se afle la câteva zile de un punct de reaprovizionare.
În cazul USS Abraham Lincoln, distanța până la noul centru logistic arată că puterea navală nu poate fi separată de infrastructura care o susține.
O relatare citată de Al Jazeera a asociat lipsurile cu atacurile iraniene asupra instalațiilor militare americane, inclusiv cu avarierea gravă a bazei navale din Bahrain. Operațiunile de aprovizionare au fost transferate la baza britanică de pe insula Diego Garcia, aflată la aproximativ 3.540 de kilometri de zona în care au operat USS Lincoln și USS George HW Bush.
Relatările de la bord provoacă întrebări în Congres
Problemele semnalate nu privesc doar stocurile de muniție, ci și moralul echipajului, bunurile de bază și mentenanța. Membri ai familiilor militarilor au vorbit presei americane despre starea celor aflați la bord, inclusiv despre cazuri în care membri ai personalului ar fi încercat să sară peste bord. Alte relatări menționează alimente proaspete limitate, dușuri cu mucegai, toalete defecte și lipsa unor produse de igienă.
Parlamentari democrați au cerut explicații, susținând într-o scrisoare publicată marți că Departamentul Apărării nu se adaptează suficient de repede la condițiile din aria de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA. Ei au invocat și situația USS Gerald Ford, retras în mai după o desfășurare de 326 de zile.
Pentagonul și Casa Albă au respins însă caracterizarea condițiilor de pe USS Lincoln drept disperate. Administrația a recunoscut că mediul este auster și solicitant, dar a prezentat aceste dificultăți drept inerente unui război.
Înlocuirea portavionului deschide un gol în Pacific
Secretarul interimar al Marinei SUA, Hung Cao, a anunțat că USS Abraham Lincoln va reveni în curând acasă. USS George Washington, staționat în principal în Japonia, a pornit din Pacificul de Vest către Orientul Mijlociu pentru a-l înlocui.
Transferul înseamnă că US Navy nu mai are momentan niciun portavion în Pacificul de Vest, iar marina nu a anunțat încă o navă care să preia locul USS George Washington.
Celelalte portavioane americane se află în Statele Unite. Potrivit Center for the National Interest, USS Theodore Roosevelt, cu baza la San Diego, ar urma să fie desfășurat în septembrie, iar alte două nave ar putea deveni disponibile până la sfârșitul lui 2026 sau la începutul lui 2027.
În practică, această rotație arată că o campanie prelungită obligă Washingtonul să aleagă cum își distribuie resursele între regiuni. Pentru România, ca stat aliat în NATO, discuția este relevantă deoarece disponibilitatea forțelor americane în mai multe teatre intră în calculul mai larg al descurajării, chiar dacă dificultățile actuale sunt concentrate în Orientul Mijlociu și Pacific.
