Cercetătorii de la Stanford Medicine au identificat BRP, o moleculă naturală care ar putea suprima apetitul și reduce greutatea printr-un mecanism mai precis decât cel al semaglutidei, substanța activă din Ozempic. În experimentele efectuate pe șoareci și miniporci, BRP a redus consumul de hrană și a părut să evite greața, constipația și pierderea musculară substanțială asociate tratamentului cunoscut. Descoperirea, realizată cu ajutorul unui algoritm care a analizat genele umane, este descrisă într-un studiu publicat la 5 martie în revista Nature. Testarea clinică pe oameni este încă etapa următoare.
- BRP este o peptidă naturală formată din numai 12 aminoacizi.
- O injecție administrată înainte de hrănire a redus cu până la 50% consumul de hrană al animalelor în ora următoare.
- Algoritmul Peptide Predictor a restrâns căutarea la 373 de prohormoni și 2.683 de peptide posibile.
- O companie cofondată de cercetătoarea Katrin Svensson intenționează să înceapă studii clinice pe oameni.
Inteligența artificială a restrâns o căutare biologică uriașă
BRP a fost găsită prin explorarea prohormonilor, molecule inactive din care enzimele pot desprinde fragmente mai mici, numite peptide. Unele dintre acestea funcționează ca hormoni și transmit semnale implicate în apetit, metabolism și alte procese biologice.
Problema pentru cercetători este că un singur prohormon poate genera mai multe fragmente, iar peptidele cu activitate biologică sunt rare printre numeroasele molecule rezultate din procesarea normală a proteinelor. Metodele de laborator pot produce astfel volume foarte mari de date care trebuie examinate.
Echipa a creat algoritmul Peptide Predictor pentru a căuta, în toate cele 20.000 de gene umane care codifică proteine, locurile în care enzimele numite prohormon-convertaze ar putea tăia aceste molecule. Cercetătorii au păstrat proteinele secretate în afara celulei și care aveau cel puțin patru asemenea puncte de clivaj.
Din 2.683 de peptide estimate de algoritm, echipa a selectat 100 pentru teste pe celule asemănătoare neuronilor, iar BRP a produs cel mai puternic răspuns.
GLP-1, hormonul ale cărui efecte sunt imitate de semaglutidă, a mărit de trei ori activitatea celulelor față de lotul de control. BRP, o peptidă de numai 12 aminoacizi provenită din prohormonul BRINP2, a crescut activitatea de zece ori.
Această etapă arată utilitatea concretă a inteligenței artificiale în cercetarea medicală: algoritmul nu a demonstrat că molecula este un tratament, ci a triat un număr foarte mare de candidați pentru ca experimentele să se concentreze asupra celor mai promițători.
BRP pare să acționeze mai precis asupra creierului
Semaglutida reproduce efectele GLP-1, care participă la reglarea foamei și a glicemiei. Receptorii vizați se găsesc însă atât în creier, cât și în intestin, pancreas și alte țesuturi. Potrivit cercetătoarei Katrin Svensson, această distribuție explică efectele extinse ale medicamentului, inclusiv încetinirea trecerii alimentelor prin tractul digestiv și reducerea glicemiei.
BRP activează o altă categorie de neuroni și pare să acționeze în special în hipotalamus. Această regiune cerebrală contribuie la controlul apetitului, utilizării energiei, temperaturii corpului și activității hormonale.
Dacă acțiunea țintită observată la animale va fi confirmată la oameni, BRP ar putea influența foamea cu mai puține efecte produse în restul organismului.
Aceasta rămâne însă o posibilitate, nu un rezultat clinic. Diferențele dintre organisme înseamnă că reducerea hranei și profilul efectelor adverse observate la șoareci și miniporci nu pot fi transferate automat pacienților.
Studiile pe oameni vor stabili dacă promisiunea devine tratament
Svensson, autoarea principală senior a cercetării, a cofondat o companie care intenționează să înceapă în viitorul apropiat testele clinice ale moleculei. Laetitia Coassolo este autoarea principală a studiului.
Pentru pacienții din România, descoperirea nu schimbă deocamdată opțiunile terapeutice. BRP ar trebui să treacă prin studii pe oameni care să îi evalueze doza, eficiența și siguranța, iar un eventual produs ar necesita autorizare înainte de utilizarea medicală. Importanța imediată este, așadar, științifică: cercetarea indică o posibilă cale metabolică nouă și demonstrează cum analiza computațională poate accelera identificarea moleculelor candidate.
Credeți că tratamentele pentru controlul greutății ar trebui prioritizate în funcție de eficiență sau de reducerea efectelor adverse?
