Cupa Africii pe Națiuni la fotbal feminin (WAFCON) începe pe 26 iulie, în Maroc, cu 16 echipe care luptă pentru titlul continental, însă numai patru dintre acestea vor fi conduse de femei. Numirea lui Valentine Nguel la naționala Camerunului, cu doar câteva săptămâni înaintea competiției, a ridicat la 25% ponderea antrenoarelor principale. Celelalte trei selecționate care au femei la conducerea băncii tehnice sunt Zambia, Kenya și Africa de Sud, în timp ce majoritatea posturilor rămân ocupate de bărbați.
- Patru dintre cele 16 participante la WAFCON 2026 au antrenoare principale.
- Camerun s-a alăturat Zambiei, Kenyei și Africii de Sud după numirea lui Valentine Nguel.
- O regulă FIFA anunțată în martie cere ca echipele feminine să aibă cel puțin o antrenoare pe bancă.
- La ediția din 2025, două dintre cele 12 participante erau conduse de femei.
Creșterea de la 16,7% în 2025 la 25% în 2026 indică un progres, dar trei sferturi dintre echipele turneului sunt în continuare conduse de bărbați.
Regula FIFA asigură prezența, nu și postul principal
Mai multe participante au numit femei în roluri de antrenor secund pentru a respecta cerința FIFA introdusă în acest an. Federația internațională, organismul care stabilește regulile generale ale fotbalului mondial, solicită cel puțin o femeie în stafful prezent pe bancă la echipele feminine.
Această obligație poate crea experiență și vizibilitate pentru antrenoare, dar nu schimbă automat cine ia deciziile principale. În practică, prezența într-un rol secund nu este echivalentă cu accesul la postul de selecționer, ceea ce explică de ce reprezentarea la vârful staffurilor rămâne redusă.
Africa de Sud aplică deja o politică mai strictă. Desiree Ellis, care a condus naționala la titlul continental din 2022 și a fost desemnată de patru ori antrenoarea africană a anului, spune că federația sa a decis de mai mult timp ca toate echipele feminine să fie pregătite de femei.
„Federațiile trebuie să aibă curaj și să numească antrenoare. Nu trebuie doar să le numească, ci și să le ofere sprijin; altfel, nu vor reuși”, a declarat Ellis pentru DW.
Federațiile sunt îndemnate să construiască trasee profesionale clare
Și Consiliul Asociațiilor de Fotbal din Africa de Sud (COSAFA), din care fac parte 14 federații, avea înaintea noii reglementări FIFA o regulă care impunea includerea femeilor în echipele tehnice. Pentru Ellis, asemenea cerințe obligă federațiile să creeze oportunități care altfel ar putea lipsi.
Jackline Juma, antrenoarea reprezentativei feminine U20 a Kenyei, consideră că modelul ar trebui extins pe continent. În opinia sa, femeile primesc mai puțină încredere, șanse și susținere decât colegii lor bărbați. Ea propune ca licențierea cluburilor să acorde prioritate antrenoarelor principale la echipele feminine și ca primul post de secund să fie, de asemenea, ocupat de o femeie.
Licențierea este mecanismul prin care federațiile pot condiționa participarea cluburilor de îndeplinirea unor criterii sportive și administrative. Folosirea sa pentru componența staffurilor ar însemna că accesul femeilor nu ar mai depinde exclusiv de opțiunea fiecărui club.
Problema nu este doar numărul posturilor disponibile, ci și lipsa unui drum previzibil de la antrenoratul de bază până la conducerea unei echipe naționale.
Vicky Huyton, fondatoarea Female Coaching Network în 2014, spune că este contactată de antrenoare din Uganda, Kenya și Nigeria care au pasiune și ambiție, dar nu știu unde își pot continua pregătirea. Ea cere federațiilor să explice clar ce licențe, experiență și etape sunt necesare pentru atingerea nivelului unei naționale.
Reprezentarea redusă nu este specifică doar Africii
Dezechilibrul există și în afara continentului african. La Campionatul European feminin din 2025, numai șapte dintre cele 16 echipe au avut selecționere. Chiar și în Women’s Super League din Anglia, antrenoarele sunt minoritare.
Ellis vede totuși motive de optimism în generația care urcă din competițiile de junioare. Ea le-a indicat pe Lamia Boumehdi, numită la naționala U20 a Marocului după ce a primit distincția CAF pentru antrenorul anului, pe Adelaide Koudougnon, care a calificat Coasta de Fildeș în premieră la turneul U17, precum și pe Carol Kanyemba și Mildred Cheche, care au ajuns la competiții mondiale U17 cu Zambia, respectiv Kenya.
Pentru aceste antrenoare, extinderea programelor de formare și apariția unor criterii transparente ar putea transforma rezultatele de la nivel juvenil în oportunități la senioare. Procentul de la WAFCON arată că schimbarea a început, dar și că simpla prezență obligatorie pe bancă nu rezolvă singură accesul la funcțiile de conducere.
Credeți că federațiile ar trebui să rezerve postul principal sau cel de prim antrenor secund pentru femei la echipele feminine?
