Vaccinarea peștilor de crescătorie ar putea deveni mai accesibilă pentru exemplarele foarte mici cu ajutorul unor microace din mătase, dezvoltate de cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) și Departamentul american pentru Agricultură (USDA). Echipa a prezentat luni, în revista ACS Nano, un sistem rezistent la apă, testat pe păstrăv-curcubeu, care poate transporta vaccinuri bacteriene și vaccinuri pe bază de ADN. Acele pătrund superficial în piele și pot rămâne atașate în timp ce peștii înoată, apoi se descompun. Cercetătorii urmăresc astfel o alternativă la injectarea individuală cu ace metalice.
- Microacele au fost testate pentru administrarea vaccinurilor la pești care cântăresc doar unul sau două grame.
- Un strat subțire de șelac protejează mătasea de apă înainte de pătrunderea în piele.
- Versiunile dezvoltate permit eliberarea vaccinului în aproximativ 15 minute sau pe durata a 10 ori 24 de ore.
- Sistemul mai necesită dezvoltări înainte de utilizarea pe scară largă în fermele piscicole.
Dificultățile vaccinării au pornit căutarea unei alternative
Bolile pot provoca pierderi importante în acvacultură, iar metodele disponibile pentru prevenirea lor au limite. Vaccinurile administrate prin hrană pot să nu ajungă la fiecare exemplar. Introducerea tratamentului direct în apă necesită cantități mult mai mari și nu garantează nici ea vaccinarea tuturor peștilor.
Injectarea cu ace metalice este, în prezent, metoda cea mai eficientă. Ea presupune însă sedarea peștilor, scoaterea lor din apă și trecerea pe o bandă transportoare, unde lucrătorii îi vaccinează individual înainte de a-i readuce în apă. Procesul solicită multă muncă, provoacă stres peștilor și implică riscuri de contaminare prin sânge sau de înțepare accidentală a angajaților.
Benedetto Marelli, profesor la MIT, a aflat despre aceste dificultăți la o conferință din Asia de Sud-Est. Laboratorul său dezvolta deja microace din mătase pentru administrarea nutrienților plantelor și a început să exploreze adaptarea lor pentru pești. Meng Li, inginer biomedical și primul autor al studiului, s-a alăturat proiectului în 2022.
Stratul protector a permis folosirea microacelor sub apă
Primele variante se dizolvau prea repede în apă: eliberau vaccinul înainte să poată pătrunde în pielea peștilor. Soluția echipei a fost acoperirea mătăsii cu un strat subțire de șelac, o rășină secretată de insecte, folosită și în învelișuri alimentare și pentru comprimate.
Acest strat formează o barieră împotriva umezelii. Mătasea utilizată este considerată sigură pentru consumul uman în învelișuri alimentare și se poate degrada în organism sau în mediu. Potrivit lui Li, siguranța atât pentru pești, cât și pentru oameni a fost un criteriu de alegere a materialelor.
În testele pe păstrăv-curcubeu, microacele au permis administrarea vaccinurilor inclusiv exemplarelor de unul sau două grame.
Prin comparație, vaccinarea tradițională prin injectare este utilizată, de regulă, după ce peștii ajung la aproximativ 30 de grame. Cercetătorii urmăresc astfel posibilitatea vaccinării mai devreme, înainte de expunerea la boli.
Echipa a realizat variante cu durate diferite de eliberare a substanțelor: aproximativ 15 minute, 10 ore sau chiar 24 de ore. În condiții de depozitare uscată, microacele au păstrat jumătate din structura plasmidelor ADN timp de patru săptămâni. Cercetătorii consideră această stabilitate relevantă pentru fermele din zone rurale, unde infrastructura pentru menținerea lanțului frigorific poate fi limitată.
Utilizarea pe scară largă necesită dezvoltări suplimentare
Rezultatele nu înseamnă că sistemul este deja pregătit pentru folosirea pe scară largă. Tehnologia trebuie dezvoltată în continuare, deși cercetătorii consideră că ar putea reduce riscurile pentru lucrători și ar putea extinde accesul la vaccinare.
Marelli spune că obiectivele includ îmbunătățirea condițiilor de muncă în ferme, protejarea afacerilor crescătorilor și îmbunătățirea condițiilor de viață ale peștilor de crescătorie.































