Glo-CoH cartografiază siturile UNESCO de pe coaste

Glo-CoH este o nouă bază de date dedicată patrimoniului mondial UNESCO, adică proprietăților culturale, naturale sau mixte recunoscute pentru valoarea lor universală excepțională. Creată de cercetători coordonați de University of East Anglia, Durham University și University of Cape Town, aceasta oferă prima hartă digitală cuprinzătoare a siturilor UNESCO situate de-a lungul coastelor, la mai puțin de 20 de metri deasupra nivelului mării. Proiectul, prezentat pe 24 iulie în revista Scientific Data, urmărește să ajute la evaluarea expunerii patrimoniului la inundații, eroziune și alte amenințări de coastă.

Limitele digitale completează o lipsă importantă de date

Până acum, evaluarea comparabilă a vulnerabilității siturilor era îngreunată de absența frecventă a unor hărți digitale detaliate ale limitelor acestora. Fără contururi spațiale suficient de exacte, cercetătorii nu puteau modela cu aceeași precizie modul în care fenomene precum valurile de furtună, inundațiile sau eroziunea s-ar putea suprapune peste suprafețele protejate.

Glo-CoH transformă evidențele UNESCO într-un set de limite geografice care poate fi folosit direct în analize și modele de risc.

În practică, acest lucru înseamnă că administratorii patrimoniului pot corela mai ușor amplasarea exactă a unui sit cu diferite scenarii de mediu și climă. Pentru autorități, o asemenea bază comună poate susține prioritizarea analizelor și fundamentarea măsurilor de protecție la nivel local, regional sau global.

Setul acoperă repere culturale, zone naturale cu ecosisteme, geodiversitate și specii rare, precum și proprietăți mixte. Printre exemple se numără Opera din Sydney, sectoarele de coastă ale Marelui Zid Chinezesc, statuile Moai de pe Rapa Nui și o mare parte din Sankt Petersburg.

Hărțile au fost trasate cu planuri și imagini din satelit

Echipa internațională a pornit de la planurile publicate ale proprietăților și de la imaginile prin satelit disponibile în Google Earth. Cercetătorii au identificat fiecare sit și i-au trasat cu atenție limitele, apoi au verificat calitatea materialelor-sursă, corectitudinea identificării și precizia contururilor digitizate.

Joanne Clarke, care a condus echipa de digitizare în perioada în care lucra la UEA și, mai recent, la Durham University, a explicat că obiectivul a fost realizarea unui catalog cuprinzător și actualizat, utilizabil pentru amenințări de mediu, climatice, economice, infrastructurale sau sociale. Formatul accesibil și public permite specialiștilor să adapteze datele propriilor proiecte.

Harta nu reprezintă însă, de una singură, un clasament al siturilor aflate în cel mai mare pericol, ci infrastructura de date necesară pentru asemenea evaluări.

Această distincție este importantă: amplasarea la joasă altitudine arată relevanța unui sit pentru studiile de coastă, dar estimarea riscului necesită și informații despre hazard, expunere și elementele care trebuie protejate. Utilitatea Glo-CoH constă tocmai în faptul că oferă o bază spațială coerentă pentru combinarea acestor informații.

Datele alimentează deja două evaluări globale

Grupul de cercetare folosește Glo-CoH în două studii suplimentare. Primul evaluează la scară globală riscul asociat nivelului mării pentru patrimoniul de coastă, iar al doilea analizează riscurile climatice pentru biodiversitatea acestor situri, cu accent pe expunerea termică a speciilor de corali constructori de recife și a mangrovelor.

Robert Nicholls, de la Tyndall Center for Climate Change Research, UEA și University of Southampton, consideră că instrumentul poate sprijini oamenii de știință, specialiștii în conservare și decidenții. Pe fondul creșterii nivelului mării și al valurilor și supranivelărilor tot mai puternice generate de furtuni, cercetătorii speră ca datele să contribuie la protejarea reperelor culturale și naturale pentru generațiile viitoare.

Credeți că hărțile publice de risc ar trebui să influențeze direct prioritățile de finanțare pentru protejarea siturilor UNESCO de pe coaste?