Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), agenția care urmărește securitatea alimentară globală, avertizează că intensificarea fenomenului El Niño poate agrava presiunile deja create de războaiele din Ucraina și Iran. Maximo Torero, economistul-șef al FAO, estimează că efectul cumulat ar putea produce o situație foarte complexă până la sfârșitul anului. În același timp, Europa și mai multe state asiatice se apropie de iarnă cu depozite insuficient alimentate, după întreruperea unor livrări de gaz natural lichefiat din Qatar și creșterea consumului estival.
- NOAA estimează o probabilitate de 63% ca El Niño să devină „foarte puternic” în acest an.
- Banca Mondială avertizează că producția de orez ar putea scădea cu 20%-50% în regiunile afectate.
- Depozitele europene de gaze sunt umplute la puțin peste 50% din capacitate.
- Prețurile spot europene la gaze au crescut cu aproape 26% într-o singură săptămână.
El Niño amenință culturile din mai multe regiuni
El Niño este un fenomen climatic asociat cu încălzirea apelor Pacificului și cu modificarea tiparelor de precipitații și temperatură în diferite părți ale lumii. În agricultură, efectele sale pot lua forme opuse: secetă în unele regiuni și inundații în altele, inclusiv în zone importante pentru producția de alimente.
Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA (NOAA) a calculat o probabilitate de 63% ca actualul episod să fie foarte puternic. Grupul Berkeley Earth estimează că acesta ar putea devine cel mai intens înregistrat, în condițiile unei creșteri a temperaturii apelor Pacificului cu 3,6 grade Celsius.
Una dintre principalele preocupări este India, unde El Niño ar urma să slăbească și să întârzie sezonul musonic, esențial pentru plantarea orezului. În iunie, cantitatea de precipitații a fost deja cu aproximativ 40% sub nivelul normal, potrivit presei locale. India produce aproape o treime din orezul mondial, dar consumă intern cea mai mare parte a recoltei.
FAO consideră că riscurile sunt ridicate și în Sahel, sudul Africii, Asia de Sud-Est și Coridorul Secetos din America Centrală. Pentru unele dintre aceste regiuni, probabilitatea unei secete în lunile următoare depășește 50%.
O recoltă mai slabă de orez nu ar afecta doar țările producătoare: ar putea restrânge oferta disponibilă pentru export și ar exercita presiuni asupra prețurilor plătite de statele dependente de importuri.
Producția globală rezistă, dar hrana nu ajunge la toți
Tabloul nu este însă exclusiv negativ. Indicele FAO al prețurilor alimentare se află cu aproape 20% sub vârful din 2022. Anul trecut a adus cea mai mare recoltă mondială de cereale înregistrată, iar producția din acest an, deși estimată ușor mai mică, ar urma să fie a doua ca mărime.
Problema centrală rămâne distribuția. Potrivit ONU, 266 de milioane de oameni se confruntă cu foamete acută, iar conflictele sunt cauza pentru mai mult de jumătate dintre ei. Republica Democratică Congo, Sudan și Yemen se numără printre țările în care alimentele nu pot ajunge la populațiile care au nevoie de ele.
Lumea produce suficiente calorii pentru întreaga populație, însă războaiele, accesul umanitar limitat și infrastructura afectată împiedică distribuirea lor uniformă.
Conflictul din Ucraina continuă să amenințe o regiune importantă pentru exporturile de cereale, prin atacurile repetate asupra porturilor și terenurilor agricole. Războiul din Iran a majorat, la rândul său, costurile energiei și îngrășămintelor și a provocat întreruperi temporare în aprovizionarea cu nutrienți pentru sol.
Europa intră în competiție pentru transporturile de gaze
Presiunea asupra îngrășămintelor și cea asupra energiei au aceeași vulnerabilitate: rutele comerciale din Orientul Mijlociu. Aproximativ o treime din îngrășămintele comercializate trec în mod normal prin Strâmtoarea Hormuz, care rămâne puternic perturbată. Qatarul, un exportator major de gaz natural lichefiat (GNL), a suferit avarii grave la infrastructură, iar refacerea livrărilor nu este așteptată înainte de sfârșitul lui 2027.
GNL este gaz natural răcit până devine lichid, astfel încât să poată fi transportat cu navele. Această flexibilitate permite cumpărătorilor să caute furnizori la nivel global, dar în perioadele de deficit îi obligă să liciteze pentru aceleași încărcături.
Depozitele europene sunt acum umplute la puțin peste 50%. În scenariul optimist al Wood Mackenzie, nivelul ar ajunge la 75% în noiembrie, deși ținta obișnuită pentru acel moment este de cel puțin 90%. Europa consumă cu aproape 20% mai puține gaze pentru producerea electricității decât în urmă cu cinci ani, dar are și mai puține centrale pe cărbune la care să apeleze în cazul unui deficit.
Statele cu venituri mai reduse, precum Bangladesh și Pakistan, ar putea fi dezavantajate dacă nu pot concura financiar cu importatorii europeni. Astfel, aceeași criză ar avea efecte diferite: facturi mai mari în Europa, dar posibile întreruperi temporare ale rețelelor electrice în unele țări asiatice.
Credeți că România ar trebui să acorde prioritate stocurilor de gaze sau măsurilor de limitare a costurilor pentru consumatori?
