O analiză a peste 23.000 de scanări cerebrale extinde aria în care cercetătorii caută modificări asociate cu depresia: pe lângă regiunile implicate în emoții și decizii, rezultatele indică diferențe și în zone motorii și vizuale. Cercetătorii de la Washington University School of Medicine au comparat separat șase seturi ample de date, apoi au reunit constatările. Studiul, publicat în 2026 în revista Nature Mental Health, sugerează că depresia este asociată cu o rețea cerebrală mai largă decât cea urmărită de obicei, fără a demonstra însă că aceste diferențe provoacă tulburarea.
- Analiza a inclus peste 23.000 de scanări cerebrale din șase seturi de date populaționale.
- Nivelurile mai ridicate ale depresiei au fost asociate cu regiuni mai mici din sistemele motor și vizual.
- Au fost observate și asocieri cu reducerea materiei cenușii în cortexul frontal, cortexul cingulat anterior și insulă.
- Autorii au găsit puține dovezi pentru diferențe în amigdală și hipocamp în populațiile analizate.
Analiza întregului creier a depășit zonele studiate tradițional
Tulburarea depresivă majoră, numită frecvent depresie, este estimată să afecteze aproximativ 5% din populația globală. Printre manifestările sale se numără tristețea și lipsa speranței care persistă, dificultățile de concentrare, pierderea interesului pentru activitățile cotidiene și schimbările de somn sau apetit.
Deși cercetările anterioare au asociat depresia cu mai multe regiuni cerebrale, rezultatele nu au fost întotdeauna consecvente. Janine D. Bijsterbosch, autoarea principală a lucrării, a explicat că inclusiv meta-analizele, care reunesc concluziile studiilor precedente, întâmpină uneori dificultăți în identificarea unor modificări comune.
O posibilă limitare a abordărilor anterioare este concentrarea asupra sistemelor considerate din start relevante pentru depresie. O analiză a întregului creier reduce această dependență de ipotezele inițiale și poate evidenția asocieri în zone care nu se află, în mod obișnuit, în centrul investigațiilor.
Cele șase seturi de date folosite în noul studiu acopereau întregul parcurs al vieții și cuprindeau între 185 și 11.000 de participanți fiecare. Cercetătorii au examinat separat relația dintre indicatorii structurii și funcționării creierului și măsurile privind severitatea depresiei sau riscul bazat pe trăsături de personalitate. Abia ulterior au combinat rezultatele.
Diferențele motorii și vizuale au fost rezultatul neașteptat
Analiza a confirmat o parte a observațiilor precedente: depresia a fost asociată cu mai puțină materie cenușie în cortexul frontal, cortexul cingulat anterior și insulă. Aceste regiuni participă la reglarea emoțiilor, luarea deciziilor, motivație și procesarea internă a senzațiilor corporale.
Constatarea surprinzătoare a fost asocierea dintre nivelurile mai ridicate ale depresiei și dimensiunile mai mici ale unor regiuni implicate în procesarea vizuală și acțiunea motorie.
Rezultatul nu înseamnă că simptomele depresive sunt cauzate de aceste diferențe și nici că o scanare poate stabili diagnosticul. Studiul identifică o asociere la nivelul populațiilor analizate; pentru utilizare clinică ar fi necesare cercetări care să arate cât de specifice și de constante sunt aceste tipare la nivel individual.
Datele populaționale pot explica diferențele față de alte studii
Cercetări mai vechi au legat depresia și de schimbări în amigdală și hipocamp. Echipa de la Washington University School of Medicine a găsit însă puține dovezi pentru astfel de asocieri în cele șase seturi analizate.
Autorii consideră că diferența ar putea proveni din natura datelor: eșantioanele populaționale includ și persoane cu simptome subclinice și tind să nu cuprindă pacienți cu niveluri foarte ridicate ale severității depresiei. Prin urmare, rezultatele nu trebuie extinse automat asupra tuturor formelor sau nivelurilor tulburării.
În practică, studiul nu schimbă acum diagnosticul ori tratamentul depresiei, dar indică noi regiuni în care pot fi căutate legături cu simptomele specifice.
Kassandra Hamilton, una dintre primele autoare ale lucrării, pregătește un studiu ulterior pentru a testa dacă regiunile motorii și vizuale codifică anumite simptome ale depresiei. O asemenea verificare ar putea clarifica semnificația constatărilor, fără a transforma deocamdată asocierile observate în instrumente medicale.
Considerați că viitoarele cercetări despre depresie ar trebui să acorde mai multă atenție regiunilor motorii și vizuale ale creierului?
